Într-o lume a durerii
Noi să răspândim balsam.
Prin miresmele iubirii
S-avem roadele trăirii
Din cerescul Canaan.

Să aducem un alin
Pentru cei ce-s apăsați,
Pentru cei ce sorb din plin
Din necazuri și din chin,
Pentru oameni, pentru frați.

Într-o lume unde greul
Răsare printre bucurii,
Fiindcă-i semănat de răul
Ce-a fost aruncat din cerul
Tatălui din veșnicii.

Noi să fim o mângâiere
Pentru suflete-ntristate
Și-apăsate de durere
Într-o lume care piere
Sub povara de păcate.

Într-o lume de suspine
Și de-amenințări macabre,
Cine vrea să mai aline
Cu cuvintele divine
Frământările din umbre?

Prin Cuvântul din Scriptură
Noi să semănăm speranță,
Dragoste unde-i doar ură,
Nestemate, nu doar zgură
Și nădejde de viață.

Într-o lume unde lacrimi
Curg mereu pe obraz,
Și-apăsarea multor patimi
N-o poți ușura prin datini,
Este mult necaz.

Noi suntem chemați să ștergem
Lacrimi care curg mereu.
La cei întristați să mergem,
Cu cei apăsați să plângem
Și-ajutor să fim la greu.

Într-o lume-a despărțirii,
Noi rămânem împreună
Pe cărarea mântuirii
Cu Isus Domnul iubirii
Care ne adună.

Dragostea mereu rămâne
Tare și învingătoare.
Cum e astăzi e și mâine;
Dacă o-ntreținem bine,
E cea mai frumoasă floare.

Are cel mai bun miros
Dintre toate câte sunt,
Și pentru omul credincios,
Nu e nimic mai prețios,
O primim prin Duhul Sfânt.

Dragostea în veci rămâne
Și ne va-nsoți în cer.
Sus în slăvile divine,
Dorul nost’ o să se-aline.
Acolo orice lacrimi pier.
Amin.
(Miercuri, 14 mai 2025)